Experienta Fagaraseana

When the goal is in sight, all your physical pain disappears, and your mental determination shall carry you the rest of the way”

                                                         (Trey Patty)

 Din cauza vremii instabile din ultimul timp a trebuit sa renunt la planul initial de a traversa toata creasta muntilor Fagaras si am ales sa fac doar o parte. Portiunea aleasa a fost Turnu Rosu – Lacul Balea. Zis si facut, duminica la ora 12 stateam la autostop in directia Deva-Sibiu-Turnu Rosu. Dupa 5 ore eram deja ajuns in Talmaciu de unde mi’am scos ultimii 30 de lei de pe card care reprezentau bugetul pentru urmatoarele 4 zile (viata de student:D). Din Talmaciu mai sunt vreo 7-8km pana in Turnu Rosu si chiar daca era destul de cald am ales sa alerg si sa nu mai pierd timpul cu autostopul. Alergarea a fost placuta si eram motivat de creasta Fagarasului care se vedea in departare.

 Dupa 40min am ajuns in comuna Turnu Rosu si ce merge dupa o alergare pe caldura? o Bereee :D. Dupa 2 beri reci am plecat spre locul unde voi innopta, mai exact pe Valea Caselor, vizavi de Manastirea Turnu Rosu pe o masa de lemn. Aceasta imi va servi si ca masa si ca pat, exact ca si patul de acasa :)). Pe la 4 dimineata am fost trezit de satenii care deja urcau la padure (astia nu au somn, dar numai bine si pentru mine). Am motait pana pe la 5:45 si la 6:40 am pornit cronometrul. Sa inceapa cursa!

Manastirea Turnu Rosu – pe marginea drumului se vede masa unde am dormit (poza preluata de pe http://www.ciclism.ro)

 Traseul care urca spre creasta principala este marcat cu cruce rosie si urca destul de sustinut in prima parte. Am constat ca pe acest traseu a fost ceva concurs de enduro si probabil organizatorii s-au gandit ca benzile din plastic care marcau traseul ar trebuii lasate acolo, agatate in copaci (nu’i frumos baieti 😦 ). Dupa 2:50 eram in Saua Surului si zaream primi turistii pe ziua respectiva.

 I-am ajuns pe varful Budislavu si ce sa vezi, doi clujeni de treaba care faceau creasta. Si ce faci cand intalnesti oameni de treaba? scazi puterea ,,motoarelor” si stai cu ei la o poveste. I-am insotit pana la Lacul Avrig de unde ne-am luat ramas bun si am inceput urcarea spre saua de langa vf. Garbova.

Lacul Avrig (poza preluata de pe http://www.panoramio.com)

Dupa vf. Garbova vine urcusul pe vf. Scara (alt. 2308m) care este luuunga si te cam stoarce de puteri. Dupa cateva minute ajung la refugiul Scara unde imi aduc aminte ce mi’a zis un nene din Avrig care a dormit cu o seara inainte aici si a fost ,,terorizat” de un urs. Din pacate vechiul refugiu Scara este plin ochi de gunoaie si asta atrage ursii…pacat :(. Aici imi umplu camelbacku si consum ultimul gel energizant si ce mai aveam dintr-un baton proteic (proasta decizie) si o iau spre Vf. Serbota. Totu’ bine si frumos pana pe vf. Serbota unde intalnesc un grup de 40 persoane venite din Polonia pentru a se bucura de muntii nostrii. Oare cand o sa vad un grup asa mare de romani care sa faca acelasi lucru? Aici mi se termina bateria la telefon care imi inregistra progresul si sunt nevoit sa il opresc. Pana aici aveam 7h:02min si eram multumit de timp dar de aici se va schimba totul..

Vf. Serbota si Custura Saratii (poza preluata de pe http://www.munte.stfp.net)

Simteam ca ceva nu e in regula si totusi am ales Custura Saratii si nu varianta ocolitoare, prin caldarea Berbecilor. Cat am fost in Custura faceam pauze destul de dese, senzatiile de greata devenisera destul de intense si imi puneam zeci de intrebari in legatura cu asta. Am iesit din Custura in saua Cleopatra unde ma asez pe un bolovan sa imi trag sufletul si sa imi revin…..nu mai stiu ce s-a intamplat pentru aproximativ 15 min, blackout. Hipoglicemia isi face aparitia si trebuia sa fac ceva sa imi revin. Dupa ce mi’am revenit am inceput urcarea spre Vf. Negoiu. Indicatorul din saua Cleopatrei arata ca se face 30min  dar eu am scos 45min. Eram slabit, greturile erau puternice si simteam nebuneste nevoia de dulce. Fiecare pas era o provocare si deja ma gandeam ca nu am sa ajung la Balea si am sa dorm la Caltun. Varianta sa imi petrec noaptea la Caltun nu prea vroiam sa o iau in calcul findca nu aveam cu mine nici un gram de mancare si ar fii fost destul de horror sa stau asa o noapte intreaga. Coborarea de pe Vf. Negoiu a fost greoie, ameteam si deja imi era destul de greu sa imi mentin echilibrul. Dar am avut noroc, am vazut 2 baieti care urcau spre varf si mi’am dat seama ca poate ma pot ajuta cumva sa imi revin. M’am intalnit cu ei si eram destul de jenat sa ii intreb dar trebuia: ,, Nu te supara, ai ceva dulce? “. Am primit o ciocolata Rom si vreau sa le multumesc si sper ca intr-o zi sa ma pot revansa fata de ei. Nici nu stiu cum s-a evaporat ciocolata dar mi’a dat putina putere necesara sa ajung pana la Caltun.

Lacul Caltun (poza preluata de pe http://www.cartitaplimbareata.ro)

Ajuns la Caltun decid sa fac o pauza de 20min si intru in vorba cu 2 baieti din Bucuresti. Dupa cateva discutii purtate despre munti, fotbal etc., imi dau o felie de paine si 3 saratele (multumesc baieti) si incep sa merg spre Balea. Aleg varianta cea mai rapida si usoara, crucea albastra care duce pe fata sudica a tunelui care trece spre Lacul Balea. Varianta Laitel arata ingrozitor, mai ales in starea in care eram.

wpid-img_20140721_184909.jpg

Traseul trece repede, ma pierd in ganduri si ajung intr-o ora pe valea Paltinului. Ma opresc pe malul unui izvor si ma intind pe iarba. Ii simt mirosul si nu m-as mai ridica de aici, picioarele nu le mai simt, senzatia de greata continua si ma doare si capul. Ma automotivez si imi pun melodia care de fiecare data imi da aripi si sa inceapa distractia. Cu vreo 5 minute inainte de a termina panta, ce credeti ca gasesc pe carare? o cutie de ciocolata Milkinis cu 5 ciocolatele inauntru in stare buna :D. Cred ca a a fost cea mai buna ciocolata care am mancat-o vreodata. Mi’am revenit, sunt ca nou si incep din nou sa alerg..inca putin Andrei si ajungi. Dupa 20 min am ajuns la baza Salvamont de la lacul Balea. Timpul total este de 14h:10min. Sunt fericit si ma simt ca nou, as mai putea sa mai trag de mine si sa continui dar stiind ca se strica vremea aici se va termina ziua…pacat.

Ce am invatat din aceasta tura? logistica e importanta, trebuie sa stii sa iti calculezi gelurile,batoanele, etc. si nu dai gres. Trebuie sa fii atent cand iti alegi traseul si sa stii ce vrei sa faci si in ce timp vrei sa te incadrezi. A fost o experienta unica si as mai repeta-o de inca 10 ori si ma bucur ca s-a terminat cu bine. Am incercat in aceasta tura si noi mei adidasi La Sportiva Raptor GTX  si sunt extraordinari! Acum stiu ca trebuie sa ma intorc in Fagaras si sa incerc toata creasta din nou, poate in octombrie…

In ultimul rand vreau sa le multumesc persoanelor care m-au luat la autostop, baietilor din Cluj pentru bomboanele oferite, celor 2 baieti care mi’au dat ciocolata Rom si baietii de la Caltun pentru felia de paine. Si sa nu uit si de persoana care a uitat ciocolata pe carare din valea Paltinului! 🙂

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s